luni, 21 septembrie 2009

Neputinţele mele

Trăiesc un acut sentiment de neputinţă. Mă disperă nesimţirea politicienilor, în primul rând, nonsalanţa lor în a-şi recunoaşte greşelile şi a trece peste ele ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mă enervează la culme că sindicatele sunt corupte şi nu-şi fac datoria faţă de cei pe care îi reprezintă. Mă irită presa care răstoarnă vorbe peste vorbe, fără să doresacă să schimbe cu adevărat ceva.
Vorbeam zilele trecute cu fratele meu, călugăr la o mănăstire din Ardeal. I-am povestit neputinţele mele şi l-am văzut îngrijorat : "Andrei, mi-a zis, lasă-le încolo de griji! Cel mai important lucru e sa fii linstit. Ai să te îmbolnăveşti, dacă te afectează atât de mult prostia... "Dacă aş putea, le-aş lăsa, frate Mihail. Dar, oricât de mult aş fugi eu de ele, mă ajung din urmă.
...am început să mă lamentez ca o babă...NU MAI POOOT!

7 comentarii:

  1. Si lamentarea este soltutia la toate relele lumii?!Altii sufera cu adevarat pentru mult mai multe....sunt copii care mor de cancer,sunt copii care nu merg la scoala,sunt copii care mananca din doua in doua zile....si astea sunt numai primele exemple ce mi-au venit in cap acum,pe moment.
    Implica-te in ceva si pune o mana de ajutor.A te lamenta si a jeli ca o baba,nu se intampla nimic...sunt vorbe in vant si atat.Daca te enerveaza,ia initiativa si fa ceva...
    Scuze ca dau cu batul in balta aici,insa nu m-am putut abtine.Fratele tau are mare dreptate.Asculta-l!

    RăspundețiȘtergere
  2. Traim in Romania. Si cum zicea MIrcea Badea, "Asta ne ocupa tot timpul". Ne ofera si timp liber indeajuns ca sa ne lamentam.

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut Andrei, am vazut ca imi urmaresti blogul, si eu iti urmaresc si apreciez ideile si te sustin pentru ca te-am adaugat in blogroll (Blogurile pe care le urmaresc). As aprecia daca si tu ai face acelasi lucru ... dar numai daca tu crezi ca blogul meu merita sustinerea ta.

    Este bine sa lasi deoparte gandurile negre pentru ca sistemul actual tocmai asta urmareste, o lamentare in masa a poporului. Atunci cand esti cuprins de ganduri grele si de neputinta nu mai poti privi inainte spre ce poti face bun ci numai in jos spre pamant. Si singura sansa de mai bine este inainte nu in asfaltul plin de gauri sau in tarana poluata. In starea asta orice lucru mincinos care ti se expune frumos iti pare o portita de scapare...si uite asa sistemul te joaca pe degete.

    RăspundețiȘtergere
  4. Toti ne lamentam...lamentarea face parte din firea noastra si pana la un punct nu e rea,ca ne constientizeaza de anumite lucruri.
    Urmarea:sa scriem un post pe blog,sa constientizam si alta lume,sa mergem la vot,sa facem ceva!!
    Atat timp cat mai intreprindem una alta pe langa lamentare e un pas inainte!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ana Maria are dreptate intr-o oarecare masura. ar trebui sa faci ceva. Mici gesturi prin care sa iti demonstrezi tie insuti ca in lumea asta idioata, in care fiecaruia ii pasa doar de el insusi, tu vrei, poti si iti doresti mai mult decat atat. Nu ai idee cata bucurie iti aduce in suflet un simplu gest de umanitate. Oricum, te felicit ca nu esti la fel ca majoritatea, ca nu te complaci in aceasta mocirla, ca observi neregulile sistemului si le exprimi, nu treci peste ele ca si cum nu ar exista.Mai precis, nu traiesti sub deviza: vad, dar ma prefac ca sunt orb, ma cufund intr-o fericire imaginara si merg mai departe

    RăspundețiȘtergere
  6. Bun- gasit, Andrei! Eu te-nteleg. Cred ca e chiar benefic sentimentul acut de neputinta. Cred ca pe el se cladesc planurile indraznete, ideile puternice si faptele bune prin care putem atenua macar, daca tot nu putem stirpi de-a dreptul forta crescinda a raului in lumea, in tara asta.
    E intelept insa si sfatul pe care ti l-a dat fratele tau calugar, Andrei. Eu am inteles ca te indemna sa nu te macini inutil si nociv - dar asta nu inseamna sa fii nepasator. Nepasarea e un pacat, si ea. Si, pentru ca tot ai evocat lumea monahala, imi vine in minte ce spunea Iisus Hristos: "În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."

    RăspundețiȘtergere
  7. Andrei...toti ne jeluim. Problema este ca nu ne jeluim unde trebuie. Lumea este in asa o situatie tembela ca numai bunul Dumnezeu o mai poate repara. Lui ar trebui sa ne plingem; pentruca El este singurul care mai poate face ceva din toata nebunia pe care a creat-o lumea noastra "civilizata".

    Blessings!!!

    RăspundețiȘtergere